12+ani
Experiență cadre didactice3.8/4
Avansare cunoștințe97%
Performanță cadreDe multe ori, când se vorbește despre bugetarea bazată pe activități, se pun în față aceleași lucruri: controlul costurilor, transparență, eficiență crescută. Dar, dacă mă gândesc la ce contează cu adevărat după ce ai trecut de teorie, nu e totul despre tabele și cifre precise. Cei care chiar lucrează cu aceste concepte zi de zi, mai ales în limba română, ajung să caute nu doar definiții, ci și nuanțe, subtilități care nu apar niciodată în manuale. Am întâlnit oameni care spuneau că toată teoria din lume nu i-a pregătit pentru întrebările concrete, de la “cum explici unui coleg de la operațional de ce alocarea s-a schimbat?” până la “cum gestionezi tensiunea când bugetul tău pare să penalizeze un departament?” — iar răspunsul nu e niciodată un singur paragraf. Ceea ce se întâmplă, de fapt, când chiar aprofundezi această abordare în limba ta, e că începi să vezi altfel discuțiile din jurul banilor – nu doar ca pe niște exerciții de aritmetică, ci ca pe niște procese vii, cu oameni reali, orgolii, compromisuri. Înveți să pui întrebări mai bune. Și mai ales, capeți o intuiție pentru ce poate merge prost, înainte să se simtă în bugete – un fel de radar pentru semnale subtile, pe care nu-l dezvolți când totul rămâne la nivel schematic. Mi s-a întâmplat să observ cum, după ce începi să gândești în termeni de activități și nu doar de centre de cost, vezi mult mai clar unde se ascund riscurile și oportunitățile, chiar dacă la început pare că totul se complică inutil. Dar poate cel mai neașteptat câștig e felul în care începi să comunici cu ceilalți. Nu doar cu colegii din financiar—ci cu oameni din producție, vânzări, HR. Observi că poți traduce cifrele în povești pe care le înțeleg și alții. Și dintr-o dată, nu mai ești doar “cel cu bugetul”, ci cineva care aduce sens și context. Asta nu se vede în niciun raport, dar face toată diferența.
Săptămâna de început e mereu un pic ciudată—mulți se întreabă dacă activitatea asta chiar e pentru ei. Primele zile aduc o introducere în concepte elementare: ce înseamnă bugetarea pe activități, cum se construiesc centrele de cost și de unde pornești ca să desenezi o hartă a proceselor. Aici există și o doză de confuzie, mai ales când cineva întreabă brusc—„Dar dacă nu avem datele astea?”—și, pentru o clipă, toată lumea se uită la trainer. În săptămâna a doua, lucrurile devin mai concrete. Se lucrează pe exemple reale din companii locale, cu niște tabele Excel care parcă nu se mai termină și niște coduri de activitate care nu par să aibă vreo logică la prima vedere. Îmi amintesc o discuție aprinsă despre modul în care se alocă cheltuielile indirecte într-o firmă de construcții—nu s-a ajuns la niciun consens, dar tocmai aici stă farmecul. Pe la mijlocul programului, participanții deja pun sub semnul întrebării tot ce credeau că știu despre costuri. Unii se pierd printre formule și rate de alocare, dar apoi apare o revelație neașteptată când cineva reușește să explice, fără să citească, de ce costul unei activități aparent banale e atât de fluctuant. Trece o oră fără să-și dea seama. Nu știu de ce, dar întotdeauna se găsește cineva care vrea să discute despre bugetarea în contextul proiectelor IT, deși majoritatea lucrează în domenii complet diferite. E ciudat cum nevoia de a compara modele e atât de universală—ca și cum toți ar căuta un fir roșu prin haosul cifrelor. Spre final, se intră în scenarii sofisticate: simulări de bugete pentru lansări de produse noi sau reorganizări interne. Nu toți se simt confortabili cu nivelul de detaliu, unii chiar protestează subtil că totul devine prea abstract. Dar e fascinant să-i vezi cum, într-o zi de joi, cineva propune să refacă structura centrelor de cost pentru un departament de logistică, pornind doar de la două exemple de activități aparent minore: gestionarea retururilor și optimizarea rutelor de livrare.
La Mhyrdiem, cursul de finanțe se desfășoară complet online, dar fără să simți vreun moment că ești lăsat singur în fața unui ecran. Îmi amintesc cum, la început, eram puțin sceptic—mă gândeam: „Oare chiar o să pricep ceva doar din fața laptopului?” Dar modul în care sunt structurate lecțiile chiar te trage după tine. Fiecare modul combină explicații clare, exemple din viața reală (știi genul acela de povestiri care nu apar în manuale), scurte videoclipuri și, uneori, niște exerciții interactive care nu te lasă să dormi pe tine. Dacă nu ai înțeles ceva sau ai vreo întrebare ciudată, există un chat între colegi și profesori unde lumea chiar răspunde rapid—parcă te-ai afla într-o sală de clasă, doar că poți purta pijamale. Uneori am rămas blocat la un calcul sau la interpretarea unui grafic, dar am găsit sprijin în grupurile de discuții sau chiar la sesiuni live unde profesorul a explicat cu exemple simple, de parcă ai povesti cu cineva la cafea. E ciudat, dar tocmai felul ăsta informal și practic în care totul se întâmplă m-a făcut să învăț mai repede decât la alte cursuri. Ai libertatea să revii la materiale oricând, să încerci din nou exercițiile sau să sari direct la temele care ți se par mai grele. Și, sincer, senzația de satisfacție când reușești să rezolvi o simulare de buget sau să înțelegi un flux de numerar e altceva—chiar dacă nu există aplauze în spatele monitorului, tot simți că ai realizat ceva concret.
Teofil
Skills expanded—și am învățat să jonglez cu bugetul, nu doar să-l număr!
Dănilică
Sesiunile astea mi-au arătat cât de mult contează sprijinul colegilor – totul pare mai clar împreună.
Xandruț
Câtă claritate am găsit în cifre! Parcă am descoperit un nou alfabet al deciziilor.
Lilian
Realizat: sprijinul colegelor m-a ajutat enorm să înțeleg bugetarea pe activități—chiar am fost o echipă!
Carmen
Chiar m-a surprins cât de ușor am înțeles bugetarea pe activități—recomand oricui vrea claritate!
Perfecționarea abilităților de a gestiona eficient timpul online
Dezvoltarea abilităților de adaptare la schimbare.
Creșterea conștientizării sociale
Învățare concepte noi cu ușurință
Învățarea despre diverse subiecte.
Dezvoltarea abilităților de a interpreta și de a aprecia poezia
Învățarea despre relația dintre limbaj și poezie, precum și despre funcțiile estetice ale limbajului poetic
Participare la proiecte interdisciplinare.
Nimeni nu învață cu adevărat doar citind sau ascultând pasiv – adevărata pricepere vine atunci când pui mâna, greșești, corectezi și vezi cu ochii tăi cum totul prinde sens. Am observat mereu că, atunci când cineva face lucrurile practic, rămân cu adevărat în minte – ca atunci când înveți să mergi pe bicicletă și nu mai uiți niciodată. Exact pe principiul ăsta funcționează și experiențele de la Mhyrdiem: în loc de teorie uscată, aici totul se transformă într-o serie de activități interactive, unde fiecare etapă devine un experiment în sine. Cei care participă nu doar că înțeleg cum funcționează bugetarea bazată pe activități, dar o pun direct în practică, cu exemple reale, provocări concrete și feedback pe loc. E o atmosferă relaxată, cu oameni curioși, discuții vii și o mulțime de momente de tip "aha!", când lucrurile devin clare ca lumina zilei. Iar rezultatul? Cunoștințe pe bune, pe care le poți aplica chiar din ziua următoare, fie că îți organizezi propriul proiect, fie că vrei să aduci ordine în haosul financiar al unei echipe. Dacă te-ai săturat de promisiuni goale și vrei să vezi cum teoria se transformă în abilități reale, ei bine, aici chiar ai ce învăța.
Uneori leadershipul în educație începe cu o simplă întrebare: „De ce nu există un curs care să explice clar ceea ce contează cu adevărat?” Așa a observat și Iulia lipsa unor programe concrete, orientate spre practică, mai ales când a venit vorba despre bugetarea bazată pe activități. În loc să accepte status quo-ul, s-a apucat să construiască exact ceea ce nu găsea pe piață. Poate că vine din anii petrecuți în consultanță financiară, unde a văzut toate teoriile scoase la tablă, dar rar aplicate cu adevărat. Sau poate exigența ei vine dintr-o curiozitate permanentă – genul acela care nu te lasă să dormi până nu găsești soluția potrivită. Ceea ce face diferit la Mhyrdiem e felul în care îmbină exemple reale cu exerciții practice, aproape ca un atelier virtual unde greșelile nu sunt doar permise, ci și așteptate. E clar că misiunea ei depășește ideea de a oferi doar cursuri – vrea ca fiecare participant să simtă că a câștigat ceva real, aplicabil imediat. Ce o motivează? O spune deseori: „Nimic nu egalează momentul când vezi că cineva prinde curaj să-și schimbe modul de gândire pentru că a înțeles, în sfârșit, cum funcționează lucrurile.” Asta o ține mereu în priză, mereu cu un ochi pe feedback și cu celălalt pe ce-ar mai putea fi îmbunătățit.
Paulina predă bugetarea pe activități ca și cum ar deschide ușa unui atelier, nu a unui amfiteatru: îi cheamă pe cursanți să observe cum se construiește (și cum se dărâmă uneori) un model, cu tot cu greșeli, răzgândiri și dubii. Nu încearcă niciodată să ascundă că procesul real e mai dezordonat decât orice flowchart – ba chiar, uneori, le arată studenților calcule vechi cu corecturi pe margine, să vadă cât de viu e totul. Mhyrdiem apreciază felul în care Paulina aduce o perspectivă neobișnuită în curriculumul nostru, fiindcă ea a trăit ani buni atât în săli de clasă, cât și „pe teren”, printre cifrele reale ale firmelor. Ceea ce îi place ei cel mai mult la adulți e curiozitatea aceea încăpățânată, care nu se lasă până nu înțelege nu doar „cum”, ci și „de ce” – și răbdarea de a accepta că uneori răspunsurile nu vin la prima încercare. Odată, cineva a observat că la ea în birou mereu există un teanc de reviste vechi de contabilitate, cu pagini îndoite și notițe scrise cu pix albastru; a zâmbit și a spus că acolo găsește idei când simte că toți vor doar să bifeze checklist-uri. Clasele Paulinei nu sunt niciodată tăcute, nici perfect ordonate. Mai degrabă, au energia unui laborator unde fiecare greșeală devine material de lucru pentru toți. Mulți spun că, după un semestru cu ea, nu doar că văd bugetarea altfel, ci și învață să nu se sperie de necunoscut – e efectul acela, cred, al unui profesor care nu se grăbește să-ți dea răspunsul corect, ci te lasă să bâjbâi, să întrebi, sau chiar să insiști pe o idee greșită până când ceva face „click”. Și nu e puțin lucru: colaborările ei cu colegi din economie, psihologie, chiar și IT, aduc în discuții exemple și întrebări la care nimeni nu se aștepta, uneori total în afara subiectului, dar care dezmorțesc atmosfera și schimbă felul în care oamenii privesc învățarea. Într-o zi, a început ora povestind despre un eșec personal dintr-un proiect de consultanță, cu toate detaliile cam stânjenitoare – aproape nimeni nu face asta, dar la Paulina a părut natural.